User:Tudor~enwiki

From Wikipedia, the free encyclopedia
Jump to navigation Jump to search
 
Scurt istoric al judetului Vrancea
 

    Situat la Curbura Carpatilor, cuprinzand in limitele sale stravechea „Tara” a Vrancei, de unde-si ia numele, o parte din vechiul Tinut al Adjudului si o parte din vechiul judet Ramnicu-Sarat, judetul Vrancei are o suprafata de 4857 kmp si o populatie de 400.000 locuitori.
    Are in componenta doua municipii – Focsani si Adjud, trei orase – Marasesti, Odobesti si Panciu, si 59 de localitati rurale.
    De la sfarsitul sec.al XV-lea pana in 1950 s-a numit judetul Putna, pentru o perioada scurta a intrat in componenta Regiunii Galati, pentru ca, din 1968, sa se numeasca Judetul Vrancea.
    Vatra permanenta de locuire, prezenta omului este atestata arheologic in toate epocile stravechi prin descoperirile de la Barsesti ( paleoliticul superior ), Candesti, Fitionesti, Manastioara ( neolitic, bronz ), Padureni, Barsesti, Bontesti ( epoca fierului ), Vartescoi, Padureni, Odobesti, Focsani, Tifesti ( epoca daca si daco-romana ).
    In evul mediu, s-a impus forma autonoma de organizare administrativ - juridica - obstea devalmasa. La 1227-1234, este atestat un episcopat cuman cu resedinta in „ civitas de Mylco ”, zona Odobestilor de astazi. La 1423, tinutul se afla sub autoritatea domnitorului moldovean Alexandru cel Bun, autoritate permanentizata dupa luarea Cetatii Craciuna de Stefan cel Mare si Sfant si fixarea hotarului sudic al Moldovei pe Milcov ( 1482 ).
    Tinutul Putnei, atestat documentar la 2 iulie 1431 si Tinutul Adjudului, atestat in 1460, impreuna cu partile dinspre rasarit ( Olteni ) se contopesc in 1591 sub denumirea de Tinutul Putnei, condus de un staroste pana la 1859. Printre starosti, s-au numarat si cronicarii moldoveni Miron Costin ( 1688 ) si Ion Neculce ( 1732 ).
    Pana la jumatatea secolului al XIX-lea, Tinutul Putnei, cu resedinta in Focsanii Moldovei, a evoluat paralel si in acelasi ritm cu judetul invecinat, Ramnicu-Sarat, cu resedinta in Focsanii-Munteni, condus de un capitan de margine, cu aceleasi atributiuni ca si starostele. Intre cele doua unitati administrative, despartite de hotarul Milcovului, au existat continue legaturi economice, administrative, culturale, matrimoniale.

    Focsani : Rezultat al contopirii satelor Staiesti si Bratulesti, aflate pe hotar, asezarea, cu numele Focsani, este atestata documentar intr-o condica negustoreasca de la Brasov ( 1456 ) si un document semnat de domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Voda, la 1575.
    Separat in Focsanii Moldovei si Focsanii Munteni, ca centru administrativ al celor doua tinuturi, apoi judete, Putna si Ramnicu-Sarat, targul evolueaza unitar ca o asezare specific de granita, capatand un accentuat caracter negustoresc.
    Rezistand grelelor incercari ale sec.XVII-XVIII ( ciuma de la 1718, navalirile tatarilor de la 1735 si 1758, razboaiele dintre anii 1768-1774 si 1787-1792 dintre trupele ruso-austriece si otomane), pustiirii din 1821, ciumei din 1828 si deselor incendii, orasul a cunoscut, in a doua jumatate a sec. al XIX-lea, după unificarea sa, la 1862, o rapida dezvoltare economica si edilitara, culturala si sociala.
    Epoca Unirii, cu evenimentele sale dintre anii 1848-1866, il inscriu in istoria nationala ca „Oras al Unirii”: manifestarile revolutionare si unioniste din iunie 1848, activitatea puternicului Comitet Unionist (1856-1859), alegerile pentru Divanurile ad-hoc (1857), manifestarile entuziaste prilejuite de alegerea lui Al.I.Cuza la Iasi (5 ianuarie 1859) si la Bucureşti (24 Ianuarie 1859), activitatea Comisiei Centrale (1859-1862), Unificarea orasului (1862).
    La sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec.al XX-lea, la Focsani apar si se dezvolta mici si mijlocii stabilimente industriale si comerciale (textile, pielarie, tabacarie), se infiinteaza scoli primare si gimnaziale, Liceul „Unirea”, Scoala normala, Scoala comerciala, se trasează noi bulevarde, apar societati culturale (Liga culturală – 1851, Societatea filarmonica – 1907, Doina Vrancei – 1910, Biblioteca Publica – 1912). Se ridica principalele edificii edilitare si culturale: Tribunalul Judetean, Teatrul „Maior Gh.Pastia” – 1912, Mausoleul Eroilor - 1926, Ateneul Popular – 1928, Banca Nationala, Palatul Telefoanelor.

    Marasesti : Atestat la 20 august 1455, intr-un document emis de domnitorul Moldovei, Petru Aron. Pana la sfarsitul sec.al XVIII-lea, asezarea nu avea mai mult de 50 de familii de tarani razesi. La jumătatea sec.al XIX-lea, zona apartinea marilor mosii ale lui Constantin Catargiu si Gheorghe Negropontes.
    Construirea cailor ferate Marasesti-Bacau, Marasesti-Focsani, Marasesti-Panciu si Marasesti-Tecuci transforma localitatea intr-un important nod de cale ferata.
    Infiintarea la sfarsitul sec.XIX si inceputul sec.XX a Fabricii de zahar, a Fabricii chimice, a Fabricii de cherestea „Tisita” determina trecerea sa la statutul de oraş, in 1908.
    Cu eroicele lupte din vara anului 1917, in contextul Primului Razboi Mondial si al Razboiului Intregirii Neamului, Marasestii isi inscrie numele pe frontispiciul istoriei europene si nationale.

    Adjud : Asezat la confluenta raurilor Trotus si Siret, a celor doua artere de circulatie – spre nordul Moldovei si spre Transilvania – Adjudul a devenit un important centru administrativ, comercial si punct strategic militar.
    Ca centru administrativ al tinutului cu acelasi nume este mentionat intr-un document al domnitorului Stefanita Voda (1517-1527), in timpul lui Petru Rares si intr-o cronica polona la 1566. In 1591, tinutul intra in componenta Tinutului Putnei.
    La 1600, la Adjud au facut jonctiunea cele doua armate ale lui Mihai Viteazul, una venind din Tara Romaneasca, alta din Transilvania, pe Valea Trotusului, indreptandu-se apoi, spre Iasi si Suceava.
    Intre 1787-1792, a devenit locul unor confruntari militare dintre armatele ruso-austriece si otomane.
    In urma acestor confruntari si a deselor revarsari ale Siretului, locuitorii s-au stramutat la trei kilometri mai la sud, intemeind Adjudul Nou, atestat documentar la 1795.
    In a doua jumatate a sec.al XIX-lea, ca urmare a construirii cailor ferate Marasesti-Bacau (1872) si Adjud-Tg.Ocna (1884), a depoului de locomotive (1880), Adjudul devine un important centru feroviar care-i va influenta benefic, economic, social si demografic evolutia sa din sec.al XX-lea.

    Odobeşti : Ca asezare umana, este atestata documentar odata cu infiintarea Episcopatului cumanilor la 1227. O hotarnicie data de domnitorul Moldovei, Miron Barnovski delimita mosia targului Odobesti la 17 septembrie 1626.
    Indeosebi ca centru viticol si negustoresc, Odobestii cunosc un ritm mai intens de dezvoltare în sec.XVIII-XIX. La 1861 devine comuna urbana.

    Panciu : A luat fiinta la începutul sec.al.XVIII-lea, dezvoltandu-se indeosebi ca un centru negustoresc, de legstură intre zona de munte cu aceea de deal si de ses si ca centru viticol. La inceputul sec.XIX devine targ, pentru ca, la jumatatea secolului sa devina comuna urbana.
    Pustiit de marele incendiu din 1869, recladit, cade sub efectele distrugatoare ale cutremurelor din 1894 si 1940. De fiecare data se reface prin eforturi aproape dramatice si revine in viata judetului ca unul dintre importantele sale centre administrative, comerciale si viticole.



</BODY></HTML>